M-am mutat!

Ar trebui ca în 6 secunde să fii redirecţionat automat. În caz contrar accesează
http://www.injineru.ro/
şi actualizează-ţi bookmark-urile.

Tuesday, June 1, 2010

Andrei şi tigaia fermecată

Bine post-ul ăsta se putea numi la fel de bine: Costin şi tigaia fermecată deoarece nicio tigaie nu se trânteşte singură de capul tău ci doar cu ajutorul unui prieten. Cum s-a ajuns la asta?
Weekend-ul acesta mi l-am petrecut la Oneşti, acasă. Vineri seara m-a trimis a mea mamă să verific dacă mai porneşte maşina timpului din parcare (Deisia model '99), şi dacă da atunci să-i mişc tabla până la benzinărie să o hrănesc pe mititică. Am fost asigurat că este destulă benzină cât să nu rămân în pana prostului... GREŞIT! După prima intersecţia am rămas eu şi bătrânica în drum: ea fără benzină, eu fără ţigări. Ne uitam unul la altul şi nu ştiam pe cine să dăm vina că stăm ca proştii în drum. În fine am împins-o într-un loc cât de cât ferit de celelalte maşini şi am luat-o la pas spre cea mai apropiată benzinărie. Naivul din mine încă mai spera că se va rezolva repede problema. M-am întors cu niscaiva benzină, am vărsat-o în rezervor şi m-am urcat din nou 'ca să-i dau o cheie'. Normal că acum nu mai aveam baterie (s-a stins mititica în încercările eşuate de pornire anterioare). Am sunat un vecin, a constatat defecţiunea, am împins de ne-au sărit ochii şi rabla nimic. Vecinul a plecat la peşte că se grăbea şi am rămas din nou doar noi doi: maldărul de tablă fără baterie de data asta şi eu tot fără ţigări (de obicei nu plec din casă fără ele). Mi-am chemat prietenii cunoscători în ale maşinilor (mai ales cele de epocă). S-au uitat, au testat şi tot la împins am ajuns - am înţeles şi eu că asta e metoda numpărul 1 de pornire pentru Deisia. Am împins la ea juma' de oraş timp în care: am fumat 3 ţigări şi am trecut şi pe lângă o benzinărie. Cum ceapa mă-sii nu s-a gândit nimeni să tragem acolo să mai punem ceva combustibil nu ştiu. Cert e că după o oră, rabla tot nu mergea şi noi obosisem de mult. M-am descotorosit de ea undeva departe sperând că va găsi mama un mod de a o aduce din nou acasă (eventual şi funcţională). Lăsând-o acolo am văzut că era bine. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
Andrei a zis: 'Să se strângă la un loc oamenii care sunt veseli, şi să se facă o petrecere cu grătar!' Şi aşa a fost. Andrei a numit locul de întâlnire 'casa bunicii', iar oamenii au poposit în curtea ei ajutaţi desigur de bere şi fripturi de cele alese. Andrei a văzut că lucrul acesta era bun. După masă Andrei a zis: 'Să se joace popa prostu' pe pedepse'. Şi aşa a fost. Costin alias Day şi-a luat imediat pedeapsă izbăvitoare să mestece jumătate de Kent şi a fost iertat. Andrei a văzut că lucrul acesta era bun şi s-a prăpădit de râs. Apoi s-a jucat poker pe felurite pedepse de departe cea mai tare fiind atingerea capului pierzătorului cu tigaia fermecată pentru sfinţire şi îndreptare. Încă îmi răsună banggg-ul scos de tigaie în contact cu creştetele fragede ale participanţilor. Tăbă (adică eu) văzu că era bine şi a scăpat, prin neparticipare la joc, de mângâierile cu tigaia. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
În ziua a treia m-am întors la Braşov ca să mă odihnesc la un alt grătar, nocturn de data aceasta, udat din belşug cu... ploaie. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă ziua a treia.

5 comments:

  1. :)) Si ai mei au acelasi minunat model de masina si inatamplator de aceeasi varsta... Am trecut prin multe impreuna: franele au cedat (intai am crezut ca sunt eu toanta si am apasat acceleratia in loc de frana - viata mi-a demonstrat ca, macar atunci, nu am fost toanta), ambreiajul a crapat si caraia ca toate cele cand voiai sa bagi in viteza... Insa cel mai important e ca intotdeauna exista un vecin "priceput" care sa ajute o fata aflata in nevoie din cauza mirobolantei "Deisia"...

    ReplyDelete
  2. :)) eu zic să facem un fan club al celor care au avut probleme cu mormanul de fiare „Deisia”

    ReplyDelete
  3. Am si eu multe povesti cu "Classic Deisia", inainte sa o schimb, sireaca.
    Cea mai tare dintre toate incepe clasic: Nu mi-a pornit odata Deisia... Si am impins, si am impins, si nimic. Decat ca ploua cu galeata evident. Si la un moment dat mi se enervase piciorul drept asa de tare ca a plecat singur cu bocancul spre aripa din spate dreapta a lu' saraca Deisia. Si acolo a ramas, infipt in tabla, ca tabla erea cam "coapta" ea si sub greutatea bocancului se casca ditamai gaura. "Bocancus captivus".
    Acum am un Opel si e cam plicticoasa masina asta prin comparatie pentru ca porneste mereu. Deisia am transferat-o la Babacu', dar amintirile raman... sa ma chinuiasca pentru toata viata! :):)

    ReplyDelete
  4. Îţi zic eu, şi peste zece ani dacă te urci în una vei simţi o plăcere nemărginită ştiind că în portbagaj ai o sârmă şi un patent care te pot scoate din aproape orice impas:))

    ReplyDelete
  5. Am si eu multe povesti cu "Classic Deisia", inainte sa o schimb, sireaca.
    Cea mai tare dintre toate incepe clasic: Nu mi-a pornit odata Deisia... Si am impins, si am impins, si nimic. Decat ca ploua cu galeata evident. Si la un moment dat mi se enervase piciorul drept asa de tare ca a plecat singur cu bocancul spre aripa din spate dreapta a lu' saraca Deisia. Si acolo a ramas, infipt in tabla, ca tabla erea cam "coapta" ea si sub greutatea bocancului se casca ditamai gaura. "Bocancus captivus".
    Acum am un Opel si e cam plicticoasa masina asta prin comparatie pentru ca porneste mereu. Deisia am transferat-o la Babacu', dar amintirile raman... sa ma chinuiasca pentru toata viata! :):)

    ReplyDelete

Comenta-mi-aţi