M-am mutat!

Ar trebui ca în 6 secunde să fii redirecţionat automat. În caz contrar accesează
http://www.injineru.ro/
şi actualizează-ţi bookmark-urile.

Thursday, July 1, 2010

zâmbesc deci exist

Din nou la muncă, multă muncă dar cu un moment de respiro în care pot să mă desfăşor niţel. E joi, aproape weekend şi... sunt fericit. Toate ploile din ultima vreme mi-au schimbat pe rând starea de spririt dar a fost corectată la timp de ziua mea pe care mi-am petrecut-o cu prietenii. Apoi m-am întors în plicitseală şi silă o dată cu frigul care mai avea un pic şi mă făcea să dau drumul la centrală în iunie (wtf?) şi din nou ploi şi nori grei deasupra oraşului şi implicit a mea. Într-un fel mă bucur că vremea este aşa ciufută: am timp să meditez la ce se întâmplă cu mine, cu viaţa mea. Am descoperit că nu o duc chiar aşa de rău chiar dacă am momente când îmi dau seama că sunt doar eu. Acest eu cu care m-am obişnuit în 25 de ani, pe care l-au cizelat părinţii şi lumea înconjurătoare. Şi totuşi azi zâmbesc, excesiv de mult ce-i drept dar zâmbesc. M-am întrebat întotdeauna care este mecanismul care-ţi induce această stare semi euforică ce te face fericit, aparent fără niciun motiv concret. Ei bine, orice vorbă bună, o privire, un sentiment ce te invadează fără să-l poţi controla îţi pot schimba starea. Azi nu vreau să controlez nimic, mă las doar cotropit de idei, vise şi speranţe.

No comments:

Post a Comment

Comenta-mi-aţi