vine pauza mare!!!

Azi chiar mă gândeam ce frumos era în liceu când aşteptam cu nerăbdare să vină pauza mare care-mi permitea să fumez două ţigări:D. O dată cu înaintarea în vârstă şi trecerea la un nou nivel intelectual (adică eşti handicapat la facultate) pauza mare putea fi orice pauză în care nu aveai chef să te duci la timp la oră sub diferite pretexte care de care mai tâmpite: 'coadă la sendvişuri', 'trafic pe culoar' etc. Acum după ce s-a terminat tot, pauza mare s-a tranformat în combinaţia de două zile de la sfârşitul săptămânii. De data asta e şi mai specială. E ziua muncii, 1 Mai, motiv ideal de a merge la mare pentru unii sau la munte pentru alţii. 

Toată săptămâna m-am bucurat ca un copil că ne dau ăştia liber de la muncă;) Păi cum pana mea să nu-ţi dea măi martalogule dacă sâmbăta la firma ta nu se lucrează. Uneori mă uimesc de cât la sută din mine se află în plop şi desigur, plopul în aer.

Anul ăsta voi merge cu prietenii de la muncă într-un loc special lăsat de însuşi cel de sus pentru destrăbăl culinar. E locul unde aromele bucătăriei româneşti se întrepătrund cu sunetul delicios al vreunui minune, vijelie sau de ce nu, salam (că tot suntem cu bucătăria în cap). Merg la Sfânta Ana şi pentru a rămâne în contact cu the sky spirit, nu de alta dar cine ştie când voi avea nevoie de o pilă sus-pusă:)

Din acest motiv melodia de azi (pentru că e totuşi vineri) are o tentă aparte. Vă las să savuraţi! 

Distracţie maximă de 1 Mai!!!

fair exchange

Buenos dias cititorilor (sau doar mie în cazul în care nu dă nici naiba pe aici). Ţin să vă zic din capul locului că azi sunt semi-fericit. De ce semi? Pentru că e afară o vreme de-mi vine să-mi dau cu tesla-n coa...ste. De cealaltă parte e sentimentul ăla de mulţumire că ai realizat ceva după ce ai suferit îndelung (aproximativ 4 ore).

Ieri undeva pe la ora 15 am plecat cu gândul să-mi dau bicicleta din dotare pentru a-mi lua alta. O dau pentru că nu mă mai satisface, e normal, prezintă comportament deviant asociat cu autodescompunere. Exemplul cel mai concludent este când a început să scuipe şuruburi pe stradă, aşa de fun. Am luat-o cu frumosul: 'dacă mai faci îţi iau your death relatives in my dick', n-a mers. Am recurs la violenţă fizică dar m-am lăsat repede din moment ce mai tare mă durea pe mine decât pe ea. Astfel am decis să o vând. După cum vă spuneam ieri am plecat cu gândul să o înstrăinez. Asta desigur după ce i-am spălat organele ca să pară şi ea mai mişto.

Cum dracul veghează şi eu nu am niciodată prea multă baftă să-mi iasă lucrurile din prima, după 5 minute de pedalat s-a blocat roata. Din nou înjurături cu tentă creştină: 'dios de tu madre sau yout mother's christ'. Noroc că un înger mi-a auzit strigătele de disperare şi mi-a scos în cale un muncitor de treabă care mi-a promis că mă duce până aproape de locul unde trebuia să o repar. Credeţi-mă nu am cărat atât în viaţa mea. Mi s-a scurs rugină pe tricoul meu cu Firefox, eram negru pe mâini de parcă mă jucasem în papaleaşcă (pentru cine nu mai ştie papaleaşca este un mix omogen de pământ şi apă folosit pentru împroşcarea prietenilor  cam pe la 3-4 ani). În fine am ajuns la service şi după 3 ore plecam pe ea şi nu ea pe mine. Un singur gând mi-a încolţit atunci în minte: ar fi trebuit să o dau unui preot ca să o exorcizeze printr-o sfântă liturghie, în schimb cumpărătorul era un nene miliţian. După ce ne-am târguit ca la piaţă pentru 5 lei în plus sau minus, eu eram fericitul posesor al unor bani, el a unei biciclete mişto (reparată, cu revizia la zi dar posedată).

Spre casă am mers pe jos şi încă o dată datorită incantaţiilor mele dumnezeieşti un înger mi-a scos în cale o altă bicicletă mult mai mişto ca prima şi chiar un pic mai ieftină. Acum mă pot duce pe coclauri şi să-mi rup gâtul pentru că îngeraşul care avea grijă de mine a fost destituit.

P.S. V-aş arăta poze cu cele două dar sunt atât de vechi că nici nu mai sunt pe net:)

tovarăşi, avem inspecţie

 Cum în ultima perioadă am avut tendinţe minimale de frecat menta, e normal ca energia înmagazinată în mine să debordeze cumva. Asta se materializează în general printr-o stare de agitaţie generală asociată cu vorbire logoreică la un nivel decibelic destul de greu suportabil.:) Drept urmare ieri mi s-a spus la muncă ceva de genul:
-De la 8 jumate la 9 jumate avem inspecţie (da, exact ca la şcoală). Te rog fii cuminte!
Ok, ok dar... sunt obraznic? Cum dumnezeu aş putea funcţiona la parametri normali dacă nu aş bea cafeaua de dimineaţă asociată cu o binecuvântată ţigară. Şi zic binecuvântată pentru că are tutun care este o plantă lăsată chiar de însuşi cel de sus aici la noi jos. Anyway, m-am trezit de dimineaţă, am făcut duş (da am rupt pactul şi m-am împăcat cu apa şi săpunul) şi amintindu-mi de vremurile de demult apuse mi-am zis: 'Ce-ar fi dacă mi-aş tăia unghiile şi mi-aş lua o batistă cu mine pentru inspecţie?' Eventual când intră descendenţii lui ăla micu în birou să mă prezint ca un şoim al patriei. Era şi normal din moment ce în ditamai democraţia unii acţionează ca nişte comunişti.
A venit momentul în care a sosit clipa şi în sunet de tobe intră în birou echipa fantastică. A fost pentru prima oară când m-am simţit ca la zoo. Era unu' frate şi se ochelărea la mine de parcă nu mai văzuse blond cu ochi albaştri şi fizic derutant. Ce pana mea nene vrei să-ţi fac un număr de actorie, o jonglerie ceva sau poate chiar un hocus pocus. Totul a durat maxim 5 minute şi pentru astea eu a trebuit să fiu cuminte. Acum s-a terminat deci pot să mă retembelesc:D Uraaa!!!

Dacă ai avea 60 de secunde...

Pentru că deja e luni şi în câteva ore începe iar munca m-am gândit că ar fi frumos să încep săptămâna mai puţin răutăcios. Asta se datorează  în mare parte faptului că tocmai am terminat de urmărit un film care a reuşit să mă mişte. Leap Year sau ce ţi-ai lua cu tine în cazul în care ţi-a luat foc casa şi mai ai doar 60 de secunde ca să salvezi ceva din ea. O simplă propoziţie care te pune pe gânduri mai rău ca o ghicitoare reuşită. Sincer v-aţi gândit vreodată ce priorităţi aţi avea în momentul în care s-ar ivi o astfel de situaţie? Dacă alegerea făcută ar influenţa modul în care se va desfăşura viaţa voastră din acel moment înainte? Sunt chiar curios...
Între timp vă las să savuraţi trailer-ul:)

Tacsu mă urăşte!

Mda, o dimineaţă ca oricare alta sau... NU. Normal că nu! Soare n-am, ploaie da, căldură ioc (nu dau drumu' la centrală e totuşi aprilie). Peste toate şi net-ul s-a decis să meargă ca o budă. Toţi aceşti factori îmi provoacă o stare de flagelare maximă ce are ca scop incapacitatea de ieşi din casă (da, nici eu nu am înţeles ce am scris). Pe când mă gândeam de ce se întâmplă astea mi-am adus aminte că ieri m-am luat un pic de un anume fiu. 

Păi normal că azi îmi merge prost, God s-a abonat la blog-ul meu şi a văzut inepţiile afişate şi s-a decis să mă taie de la porţia de soare şi internet care-mi era alocată după un laborios calcul. Păi bine mă God da tu nu mai ştii de glumă... pana mea eşti a toate cunoscător. Nu s-a gândit nimeni să-ţi arate simţul umorului sau măcar să ţi-l cumpere de crăciun? N-am văzut aşa ceva frate... mă rog uite aşa ca să-ţi arăt că nu mă las o să plec cu bicicleta! Sâc!

Poată mă trăsneşte dracului, ar fi şi asta o chestie. În continuare vă las cu părintele Tucker un mare fan al lui God.

Papa bun!!!

Pentru că mai mult ca sigur în weekend va fi frumos (sper să nu mă înşel şi să mă înjure toţi care pleacă degeaba la grătar) Adi Hădean ne propune o salată mega aromată şi uşoară ce poate fi păpată aşa sau cu ceva costiţe la grătar pentru că nu-i aşa: fără carne viaţa e pustiu.
Enjoy!

Vezi mai multe video din Divertisment

Frustrări de dimineaţă

       Atenţie această postare poate conţine materiale ofensatoare pentru aceia dintre voi care cred în existenţa lu Gizăz Chrysler! Nu continuaţi dacă nu vă simţiţi confortabil (citiţi-l pe budă eventual!)

       Vineri, muncă, plictiseală... Toate acestea generază în capul meu un soi de revoltă împotriva cursului vieţii şi a modului în care aceasta te fu****te. E perioada aceea tâmpită în care oamenii nu şi-au revenit după evenimentul fantastic în care Cristi dă bolovanul de la peşteră la o parte şi iese în civilizaţie uimindu-i chiar şi pe magicienii de talie grea cum ar fi Blane sau Copperfield. Incredibil! Cel mai tare mi se pare plictisul de care dă dovadă stând printre muritorii de rând doar 40 de zile după care cică se duce la tacsu... ok, ok se duce dar nu oricum ci zburând...c'mon! din asta rezultă simplu că Gizăz e primul pionier al aviaţiei nu? Adică putea să facă şi el un POF în linişte un PUF ceva şi să dispară.. noo el şi-a luat zborul în văzul lumii. Îmi şi imaginez faza: anunţ peste tot în oraş: Azi când soarele va fi la jumătatea cerului Gizăz se va ridica la cer. Preţul unui bilet este de 3 găini.

      Booon acum că a plecat şi i-a lăsat p-ăştia mască lucrurile se termină nu? He, he, he isn't it cute...BUT IS WRONG!!!. După câteva zile lumea uită de frumosul eveniment şi o ia iarăşi razna. Dibaci din fire Gizăz le trimite o depeşă sub formă de porumbel (pe atunci nu era mail-ul). Bună iniţiativă din moment ce ăia s-au trezit la realitate şi eu am liber de la muncă:D Una peste alta suntem în 2010 şi "credincioşii" încă se mai bat cu pumnii în piept că cineva îi va salva la sfârşit (corect ! acea persoană se numeşte gropar). Am pus ghilimele pentru că m-am referit la toţi distruşii/distruele care-şi pupă crucea de la gât când trec pe lângă biserică dar nu se abţin să-şi salute duşmanii cu deja celebrul " 'te-n 'mnezeii mă-tii de animal ", se bat la coadă la apă sfinţită de parcă n-au apă la robinet sau stau în biserică la emisiunea de dimineaţă (featuring some old fat relic) şi comentează de ştrampii vreunei piţi care caută alinare în sânul domnului pentru că a supt-o prea tare cu o seară înainte. Dragă ,ţine minte: nu e păcat ce bagi în gură ci ceea ce scoţi... aşa că alungă de la tine obiceiul prost şi nu mai scuipa, înghite!

         Ca o concluzie generală sunt mai mult ca sigur că toţi fumau maraciucă şi aveau vedenii. Cel ce se crede mai curat ca mine să arunce primul cu vorbe sau înscrisuri.

Am zis!

Sfârşit de sclavie... pentru moment

       Da dragilor, e vineri, ultima zi de muncă (pentru unii). Acum aproximativ un an am observat la o prietenă bună un obicei frumos, acela ca la fiecare sfârşit de săptămână muncitorească să propună o melodie pentru alinarea rănilor făcute de tastatură, lopată sau mai ştiu eu cu ce lucrează lumea în ziua de azi. Pentru că domnişoara în cauză a întrerupt procesul tehnologic de postare regulată a melodiilor, cu permisiunea ei, o voi face eu de acum încolo.

      Melodia de astăzi este inspirată de... stomacul meu care a plâns cu lacrimi de acid gastric după niscaiva mâncare chinezească. Normal că nu a primit nimic datorită fenomenului numit cost reduction. Aşa m-a învăţat firma aşa fac şi eu!

     Pe principiul tovarăşul şi tovarăşa mănâncă, pentru dumneavoastră puţină muzică (cine e prea tânăr ca să ştie pilda să-mi scrie un e-mail), în aplauzele dumneavoastră le invit pe scenă pe cele care ar fi putut participa cu succes la cina cea de taină, nu de alta dar ar mai fi animat un pic atmosfera:

Trupa cu 12 fete.



Sunt curios dacă v-a plăcut.

Umezeală mare mon cher

După experienţa de duminică, luni am avut parte de una mult mai plăcută dar oarecum nebăgată în seamă de populaţia biciclistă din Braşov. Este vorba despre... sunet de tobe... tan tanan tana Ziua bicicletei 2010 în Braşov. Totul a început frumos cu o mână de oameni dornici să bată un pic străzile din Braşov. Cum nimeni şi nimic nu este perfect nici evenimentul nu a scăpat de această regulă. Am fost sabotaţi de un anume nene de sus care a dat drumul la robinet ca să facă un duş. Pe lângă el ne-a udat şi pe noi umilii lui biciclişti. Unii nu au rezistat şi au făcut cale întoarsă alţii, printre care şi eu, am continuat plimbarea prin ploaia torenţială. Experienţa a fost demenţială cu o singură precizare: m-am murat de m-au luat toţi dracii. Firicele de nisip participau activ la sablarea ouălor şi desigur micşorarea rugozităţii sacului meu. E clar cineva acolo sus nu mă iubeşte:) 

Sper ca data viitoare când se va mai ţine frumosul eveniment să fim mai mulţi şi vremea mai blândă. Ceva imagini de acolo puteţi găsi aici.

Poveste... colorată

Omul nu trăieşte doar din muncă, trebuie să se şi relaxeze, iar dacă face şi niscaiva execiţiu fizic cu atât mai bine.

        Duminică (18.04.2010) a fost o zi specială pentru mine, atât din punct de vedere al evenimentului la care am participat cât şi al formării mele ca biciclist. Dacă primul m-a încântat vizual al doilea mi-a dat dureri în picioare... la propriu. Cele două sunt strâns legate între ele astfel încât pentru a-l vedea pe primul a trebuit să-l fac pe al doilea. Mai pe scurt am plecat din Braşov însoţit de un prieten, amândoi cu bicicletele, spre localitatea Brădet care se află la 18 km de punctul de plecare. Aparent pare puţin pentru un biciclist încercat dar eu sunt nou în breaslă şi globul de cristal care-mi ţine loc de burtă nu prea m-a ajutat (poate doar la vale). De aici începe distracţia: pentru a ajunge din A în B trebuie să treci printr-un minunat sat, de poveste aş putea spune, unde timpul a rămas în loc (probabil pentru că l-au furat locuitorii). Da dragilor este vorba despre Gârcini! Pentru cei care nu au trecut pe acolo vreodată vă sfătuiesc să nu o faceţi dacă nu aveţi o maşină dotată cu plug în faţă şi lame pe jante. În caz contrar populaţia de culoare ce sălăşluişte acolo o să interacţioneze cu voi într-un mod nu prea plăcut. Colegul a simţit-o pe pielea lui în momentul în care un PET a fost lansat din mâna unei locuitoare de culoare direct către capul lui. Desigur nu au lipsit din peisaj injuriile.

        Cu toate acestea pot spune că au dat dovadă şi de un adevart simţ estetic valorificat în complimente care sunau cam aşa:

        -Hei baiatu!!! Ce bicicletă mişto ai!!!

Aceasta desigur se poate traduce prin

       -Hei fraiere!! Te ţine să opreşti? Lua-ţia-ş chestia aia neagră cu roţi. (cred că asemănarea de culoare i-a sensibilizat).

Una peste alta şi când te duci şi când te întorci vei simţi un val de adrenalină care te inundă şi-ţi dă putere să pedalezi cum nu ai facut-o în viaţa ta.

         Ca să închei: dragilor, doriţi aventuri neimaginate, exerciţii fizice peste limita puterilor voastre sau o diversificare în plan social? VIZITAŢI GÂRCINIUL PE BICICLETĂ!! Va fi prima şi ultima oară!

Am zis!

Azi am aflat că...

Într-un moment de mega plictiseală de la muncă pe când survolam paginile de internet (care nu mi-au fost încă tăiate) dau de un concurs de la go4it. După ce m-am înscris, lucru banal de altfel, am găsit încă o chestie al cărei rezultat a fost următorul:

Powered by go4it.ro

Sincer, nu cred! Dacă stau la muncă în faţa calcului şi primul lucru pe care îl fac în momentul în care ajung acasă e să-mi pornesc laptop-ul nu înseamnă că-s dependent:P