scurtă de vineri

Hola amigos, da, iar e vineri, iar a trecut o săptămână, 7 zile, nenumărate ore, minute, secunde... E vineri şi soarele îmi bate disperat în spate încercând să-mi atragă atenţia că vezi dragă dom'le el e sus pe cer. Din păcate e singur fraierul că norii au întârziat la întâlnire. Mi-e milă de el într-un fel.... Eu îl înjur că-mi diminuează vizibilitatea la monitor, altul se ia de el că nu e suficient de puternic şi afară e tot frig. ce mai.. are frigiderul plin acasă. Dar nu contează astăzi este o zi frumoasă de toamnă. Bucuraţi-vă de ea cine ştie câte vor mai fi aşa.
Vă las că injinerul are treabă...
Sfârşit de săptămână însorit dragilor!
Foto: http://4.bp.blogspot.com

cand toate merg prost

Neaţa dragilor! După cum prea bine ştiţi există momente în viaţa unui om când toate merg pe dos. E ca atunci când se termină uleiul şi pe lângă el şi sarea şi zahărul etc. Pe acelaşi principiu i-au mers şi lucrurile injinerului de dimineaţă.
Dacă ieri mi-a fost somn toată ziua, noaptea când am ajuns acasă mi-a sărit şi ultima picătură de oboseală din corp. Probabil boşorogul Ene s-a plictisit încercând să mă ducă pe tărâmurile lui şi a vrut să-mi dea o lecţie. În condiţiile date am luat somn pe la trei dimineaţa. Nu-i nimic oricum am două ceasuri deşteptătoare mi-am zis când m-am pus la somn.
Ei bine de dimineaţă atât de tare m-au stresat cele două ceasuri încât am considerat că e musai să le opresc de tot. Greşeală! La nouă a sunat telefonul şi pe fir (sau undă) aud o voce:
'Bă, ce faci? Eşti la muncă?'
'Ce muncă? Cât e ceasu'?' (bine că nu am întrebat cine sunt şi mai ales unde)
'E 9 martalogule! Hai repede că avem cafea'
'Oh shit! Vin!'
Am reuşit cu succes ca în 15 minute să mă imbrac, spăl, sun la taxi şi în final să intru pe poarta unităţii. În principiu asta ar fi însemnat că m-am descurcat, dar viaţa e plină de surprize.
Cu somnu'n venă mi-am pus o cafea în care am vrut desigur să pun un pic de zahăr, doar un pic. Din păcate funcţiile de gândire mi-erau afectate de somn şi am încurcat cutiile. Nu ştiu cum dracu' pentru că aia de zahăr e maro şi cea de sare e albastră. De aici trageţi voi concluziile...
O să-mi revin! Îmi spun vocile din cap şi tind să le dau dreptate.
Lunea voastră cum este?
PS Pe feisbuc există desigur o poză cu injinerul şi părul de luni

E duminică

Încep din start prin a spune că mi-e somn... urlă moş ene în mine şi eu nu prestez nimic pentru a-i face pe plac, ba din contra îl înec pe nenorocit în cafea, multăăă cafea. Azi a fost (este) ziua tehnologică a injinerului. De ce asta? Pentru simplul motiv că de dimineaţă nu m-am despărţit o clipă de internet, laptop sau aifon. Pe scurt de dimineaţă primul gest a fost să întind mâna şi să-mi pornesc laptop-ul pe care am pus ca mai mereu un post de radio polonez cu ceva muzică rock foarte drăguţă. Mi-am storcit creierii să instalez Office 2010 pentru că în sfârşit am găsit şi proofing tools pe română. Bine acum nu puteam să-l instalez ca orice om normal din faţa calcului ci din bucătărie de pe iPhone prin Team Viewer (stăteam la o ţigară şi-mi era lene să car laptopul după mine). După ce am terminat de instalat am petrecut vreo 3 ore căutând o soluţie pentru a activa blestemăţia de produs pe Windowsu' 7 pe 64 de biţi de care dispun. Am primit un apel de la Puiu să ieşim să mâncăm şi pentru că locul ales de el este dotat cu un ospătar (la şpe mese) am zis să-mi iau laptop-ul nu cumva să mă plictisesc până vine nea caisă să ne aducă comanda. Şi bine am făcut...

Încă nu pot înţelege cum poate un local care cât de cât se respectă să aibă o întârziere la comenzi de cel puţin jumătate de oră timp în care de cele mai multe ori îl vezi pe chelner la altă masă ignorându-te total. Noroc că au mâncare bună.

În fine acum sunt la cafeneaua mea şi îl înec pe nenorocitul de moş ene într-o cafea excelentă cu almond... dar se pare că boşorogul e mai tare ca mine şi îmi cam închide ochii trimiţându-mă la somn... afară e frig, în cafenea cald, afară urlă maşinile pe stradă, aici se aude în boxe o frumoasă voce de domnişoară...

Noroc că am avut ceva timp weekendu ăsta să mai fac niscaiva fotografii care desigur pot fi admirate pe feisbuc.

Sper că sfârşitul vostru de săptămână nu a fost atins de lenea şi somnolenţa pe care le induce cu foarte mare succes o zi de toamnă friguroasă.

Dacă pierdem îl spargem pe portar

De când am câştigat Cupa Stabilus la fotbal alături de colegii mei parcă am prins puţin şi gustul jocului. Din aceste motive am început ca în fiecare vineri să merg alături de ei să plimbăm mingea pe teren. Vorba vine să plimbăm pentru că eu stau în poartă. Vinerea asta a fost totuşi un pic schimbată. Din vari motive omul este un animal ce poartă în sânge spiritul de competiţie. În momentul în care are impresia că pierde se transformă într-o maşină ciudată al cărei singur scop este să câştige indiferent de metodele folosite. Asta s-a întâmplat şi acum când colegii speriaţi de ceea ce povesteam mai sus au început să joace uşor brutal. Din acest uşor brutal eu am ieşit cu mâna stângă dată peste cap de două ori şi cu degetul mare de la piciorul drept de culoarea prunei proaspete şi dimensiunea unui cartof tânăr. Nu susţin acum că aş fi cine ştie ce portar dar nici să fiu atacat de minge în halul ăsta nu meritam. Cu toate astea chiar şi olog am reuşit să scoatem un egal onorabil în faţa unei echipe ce scoate la înaintare numai „valori”. Vinerea viitoare urmează alt episod din cartea: „Dacă pierdem îl spargem pe portar” scrisă de inji. Weekend frumos vouă.
PS Dacă vreţi să vă faceţi o idee asupra felului în care s-a jucat, luaţi poza de intro drept ghid.

Vreau cafea

De vreo două ore soarele se tot joacă în spatele meu când apare şi mă încinge când dispare şi mă răceşte. De vină nu e el săracu' ci eu că mi-e atât de lene încât nici jaluzelele nu vreau să le închid. Cu toate astea aş bea o cafea... O cafea bună de tot cu arome ciudate şi greu de refuzat de papilele mele. De fapt în spate e creieraşul meu pe care orice iz de almond, mentă sau scorţişoară îl fac să tresară. După ce termin munca pe plantaţie asta voi face, mă voi duce la cafeneaua mea şi voi savura o cafea tare şi aromată. Bine acum nu vă imaginaţi că e chiar a mea:) e a lui Edi dar nu contează că mă simt tare bine acolo. Acum nu vreau să-i fac reclamă dar e frumos locul, cel mai mult cred că îmi plac scaunele de la geam pentru că printre două fumuri de ţigară pot să mai văd un trecător grăbit, o femeie frumoasă (mai multe chiar), un beţiv ce parcă stă să cadă, pe meşterii ridicători de maşini sau, puţin mai aproape de sufletul meu, culorile pastelate de pe tâmpa. Bună şi toamna asta la ceva, îmi vopseşte geamul de la cafenea în tonuri ce se potrivesc cu aroma cafelei şi a fumului de ţigară... Şi dacă tot vorbim de ţigară mi-am adus aminte de o marcă ce m-a dat pur şi simplu peste cap. Întâmplător tot la cafenea le-am descoperit. Black de la Djarum sunt ţigările pe care le-aş fuma tot timpul. Şi acum simt gustul uşor de scorţişoară şi aud sunetul pe care îl scot când ard. M-am decis vreau o ţigară Black şi o cafea cu almond. Mă despart de ele doar câteva ore...
Voi ce cafea preferaţi? Şi dacă sunteţi fumători ce vă place să fumaţi?

M-am însurat

Cum ieri a fost suit up day am reuşit să-mi conving câţiva colegi de muncă să ne îmbrăcăm frumos la costum să fim şi noi în ton cu lumea:). Toate bune şi frumoase până în momentul în care injineru' a trebuit să-şi calce cămaşa. Cum acest procedeu se întâmpla foarte rar până acum (iar în ultimii 5 ani deloc) e normal că nu am ştiu ce trebuie să fac. Fiind sub presiune nici nu m-a dus capul să caut pe Goagăl metode de călcat hainele. Şi uite aşa m-am ales cu o cămaşă călcată... în picioare pentru care mi-am luat calificative negative de la colegele de muncă dar na, am scăpat având în vedere că aveam şi o vestuţă.
Nodul la cravată m-am descurcat să-l fac:D (mulţumesc pe această cale aplicaţiei How To Tie a Tie de pe iPhone). Şi uite aşa am ajuns la muncă, cu o cămaşă supărat de şifonată şi un nod perfect:). Când am intrat în birou colega Alina şi-a dat seama că lipsea ceva: floarea din piept. Cum poate să fie ginerică fără floare în piept (şi nu pe piept răutăcioşilor). Astfel m-am procopsit cu cea mai mişto floare făcută dintr-o frunză de nuc şi o foaie din ziarul Transilvania Express. Aranjamentul era perfect şi nunta putea să înceapă. Desigur nu în timpul programului când am muncit ci după, la Ceasu' Rău. De acum începe partea frumoasă.

După ce ne-am adunat cu toţii am fost vizitaţi de lăutarii localului care văzând costumele de pe noi au considerat că e rost de ciupeală şi bani. Eugen (care se presupune că era naşul meu) i-a îndrumat frumos pe cântăreţi spre ginerică (adică eu). Şi au început băieţii să dea din scripcă iar eu să adun bani de la masă ca să îi plătim. (Dragoş, cu părere de rău, nu o să mai vezi restul de la bani). Acum stau şi mă întreb cât de lăutari eşti tu lăutare dacă nu ştii nuntă de boieri. Noroc cu injinerul avea aifonul la el şi le-a pus clipul de pe youtube ca să audă şi ei acordurile. Au ars-o băieţii ca la nuntă:) Am chiuit, am băut şi m-am distrat ca la Moldova la nuntă:). Deci să fim înţeleşi eu m-am însurat şi Virgoş mi-e naş:)))

Mulţumiri băieţilor care au venit: Neagu, Papi, Virgoş, Hrini, Vidri, Ciprică, Bobo, Dragoş, Claudiu, Silviu

Drum bun lui Hrini

Însănătoşire grabnică lui Virgoş

Mulţumiri lui Alfred pentru că a plătit:)

Nu uitaţi niciodată: VIAŢA ESTE FRUMOASĂ


Fotografii spontane realizate de Mihai Vidrean

Ca ftl

De câţi bărbaţi ai nevoie pentru a face clătite? 4 după cum se vede: unu dă la mixer, unu pune făină şi lapte, unu ţine de masă şi ultimul supraveghează procesul. N-are rost să vă mai spun că au ieşit minunate mai ales că printre umpluturi şi smecleuri folosite s-a aflat şi sirop de arţar care este inimaginabil de bun. Poftă am avut, clătitele au dispărut şi am rămas cu dorinţa de a repeta experienţa.
Dacă nu mă înşel zetu (primul de la stânga la dreapta s-a măritat). Casă de piatră tinere şi copii beton pe viitor!!!

Dumnezeu, Nostradamus şi Baba Vanga

Hola chicos y chicas. Injinerul este suprins azi la fel cum a fost suprins şi ieri;). După multe revelaţii pe care le-a avut printre care şi faptul că la centrală dacă învârteşti de buton curge apă caldă prin calorifere a venit rândul celor mistice să-i survoleze viaţa. Vorbesc desigur despre tătuţul de pe norişor şi instrumentele  lui transmitere a informaţiilor Nostradamus şi Baba Vanda.
Duminică am fost la mănăstirea de la Şinca Veche. Am fost clar impresionat de arhitectura interesantă (acoperiş din lemn, gard împletit ce se întinde pe sute de metri etc.) numai că la un moment dat când vroiam să prind nişte cadre interesante cu interiorul clădirii din spate am fost acostat de o măicuţă cam timidă aşa la prima vedere. După cum mă aşteptam mi-a vorbit despre dumnezeu dar nu oricum cu ea ca exemplu clar al lucrării lui măreţe. Despre ce e vorba? Conform spuselor femeii în negru (măicuţa nu moartea) până la vârsta de 8 ani a avut parte de 7 operaţii, după care doctorii i-au spus că nu mai are nicio scăpare. Daaaar din văzduh veni un porumbel voiajor, pentru că la dumnezeu nu s-a inventat sms-ul, email-ul, facebook-ul sau alte drăcii şi i-a spus măicuţei că trebuie să se ungă cu ulei sfinţit tocmai de însuşi preafericitul Mandarie sau Nectarie, mă rog un fruct pe acolo. Şi uite cum prin minune ea stă în faţa mea şi poate să-mi povestească toate acestea. Răspunsul meu a fost inevitabil: 'V-aţi gândit vreodată că cele enşpe operaţii stau la baza faptului că puteţi merge azi?'. Desigur mi-a întors-o direct ca la box: 'NU! Dumnezeu şi Nectarie m-au ajutat. Iar dacă crezi destul de mult te va ajuta şi pe tine?' Să mă ajute să ce doamnă? Când eram acolo băiet de biserică şi mă rugam să aibă grijă de mama.. ce-a făcut el? Mi-a dat cu tifla. 'Vai dar nu e adevărat că te-a pus de fapt la încercare' şi în continuare bla bla cre(ş)tin pe care am refuzat să-l asimilez. Cine vrea să creadă, să creadă, e problema lui.

În continuarea episodului de ieri aflu că Nostradamus şi nu ştiu ce babă de prin Bulgaria au prezis că pe 11 noiembrie se va stârni un nou război mondial, al III-lea la număr. Serios? vreau argumente! Şi unele solide nu aşa de dragul lelii că dacă nu mă înşel, până acum tot rahatul aberat de idioţii cu titlu de doctor în preziceri a fost după ce s-a întâmplat un anumit eveniment. Buei incompetenţilor dacă vă lăudaţi că descifraţi prostii în boabele de porumb din rahat de ce nu le spuneţi înainte? De ce tot timpul apar prostiile astea mediatizate după ce se întâmplă. Păi, mersi frumos. Aşa pot să aştept şi eu vreo 3 ani în care se întâmplă evenimente (pentru că nu se poate să nu se întâmple nimic) scriu la repezeală o carte idioată în care pun nişte anagrame din care să reiasă evenimentele trecute şi mai pun vreo două la başcă aşa cât să sperii sufletele slabe şi creierele proaste. Gata Tăbălae prezicătorul spune că-n 2011 pe 1 ianuarie reţeaua Vodafone va fi blocată din cauza unui fulger care va lovi VLR-urile. Hmm... sună a bulshit dar sunt sătul de aberaţii mediatizate excesiv, de inculţi îndobitociţi care altceva mai bun nu au de făcut decât să creadă toate tâmpeniile avortate de nişte indivizi care ştiu cum să manipuleze masele. În definitiv şi la urma urmei bravo lor iar din partea mea poa' să se arunce toţi de la etaje pe 11 noiembrie atâta timp cât niciunul nu-mi pică mie în cap (sau celor apropiaţi mie). Ce mi se pare în schimb trist e că sunt oameni care se ghidează după prostiile astea şi sunt speriaţi că ceva rău li se va întâmpla (de exemplu)

Lăsaţi idioţii să vină la mine căci mare e grădina mea şi tot mai am loc de proşti în ea.

Brrr... yay

Ola amigos! Injinerul e mega fericit azi că a văzut primii fulgi cum survolau ghiduşi clădirea în care îmi duc veacul. Asta l-a făcut să viseze din nou la pârtiile pline de zăpadă de pe munte. Bine acum pline de zăpadă e relativ că în frumoasa noastră ţară asta înseamnă că poţi să te dai liniştit de la 9 dimineaţa până la 12 după care îţi faci cruci şi te rogi să nu-ţi rupi schiurile/placa. Cu toate astea mi-e un dor nebun de negresele cu multă ciocolată şi rom şi ceaul desigur cu rom de la cabană. Toate au desigur un preţ iar la noi este destul de mare dar până la urmă merită. Mă gândesc serios anul acesta să merg în Bulgaria. Unele păsărele mi-au ciripit că ar fi mai ieftin ca la noi şi mai bine deci cu speranţa înainte.
Până una alta vă doresc un weekend mirobolant cu zăpadă pe munţi şi căldură în oraş:D

Viaţa e frumoasă...

Vineri la birou cu o mahmureală puternică şi un zâmbet tâmp pe faţă (încerc să par viu desigur). Mă gândesc la cât de tare m-am distrat aseară şi cât de mult mi-a plăcut să mă destrăbălez fără să-mi pese de nimeni şi nimic. Da, viaţa este frumoasă.. Am strigat asta în gura mare şi o voi mai striga pentru că ăsta este adevărul şi trebuie spus. Acum nu vă imaginaţi că sunt lipsit de griji şi probleme pentru că nimeni nu e. E ca şi cum ai spune că ceva este perfect. Dar între toate grijile se strecoară din ce în ce mai des momente de fericire maximă alături de prietenii mei.
Aseară mergeam la unul dintre ei şi pe drum am avut parte de un moment care m-a şocat. La ora 11 noaptea pe un frig de te rugai să nu te pălească vreun şuşu că ar fi ieşit cubuleţe, o bătrânică stătea pe o bancă la vreo 100 de metri de piaţă. Nimic neobişnuit până în punctul în care am trecut pe lângă ea şi a vorbit: '-Maică nu vrei un ardei, un gogoşar? Mai am câţiva şi vreau să plec acasă....' Am rămas mut. Tot ce am putut să scot pe gură a fost: '-Nu mulţumesc.' De ce nu m-am oprit să-i dau 1 leu nici acum nu ştiu. Pentru câteva momente m-am simţit vinovat că nu am făcut nimic dar până la urmă necazurile bătrânicii nu au nicio legătură cu mine. Îmi pare rău pentru ea dar viaţa mea trebuie să o trăiesc fără să-mi pară rău că sunt fericit. Mă simt bine şi viaţa e frumoasă de ce să îmi fac mea culpa pentru asta? Poate sună egoist din partea mea dar ăsta este adevărul. Fericirea este un amalgam ciudat de evenimente, oameni şi trăiri. Nu contează că ai ieşit cu prietenii la o bere sau cu familia la o plimbare în parc dacă te face să te simţi fericit este perfect.
Deci dragii mei, trăiţi-vă fiecare clipă în felul în care consideraţi voi mai bine fără să vă pară rău dacă vă simţiţi în al nouălea cer. Până la urmă viaţa e frumoasă....