Urare la trecerea dintre ani

Acest PA este creat pentru concursul organizat de Călin. 

Urare la trecerea dintre ani...

Mai sunt câteva momente până când vom trece în noul an. Cerul e colorat iar paharele de şampanie se războiesc în lumina artificiilor. Cu crenguţa de vâsc stau în mână şi aştept momentul. 4, 3, 2, 1 sărută-mă acum sub crenguţă!

„La mulţi ani dragă ştiu că ne va fi bine împreună.”

„Mulţumesc dragule dar, trebuie să vorbim. Îţi doresc tot binele din lume, sănătate şi fericire. Şi peste toate să ţi se îndeplinească toate dorinţele, alături de altcineva. Te iubesc dar nu pot să rămân lângă tine. Adio!”

Vă doresc un an nou cu mai multe realizări decât cel ce aproape s-a încheiat. La mulţi ani tuturor!

imagine preluată de pe mymym.com

Supravieţuitor

El citea Supravieţuitor de Palahniuk, ea se foia de zor lăsând tocurile să facă zgomot pe parchetul vechi. Se ştiau de mai bine de cinci ani şi cu toate astea nu au fost niciodată mai străini ca acum. Îi despărţea o uşă grea de lemn crăpat pe-alocuri. Niciunul nu dădea vreun semn că ar vrea să-l vadă pe celălalt şi cu toate astea, inevitabil, se zăreau uneori în bucătărie, la o ţigară. Se urau şi fiecare ştia prea bine de ce. Cu toate astea el se simţea un supravieţuitor, ea se foia de mult cu alţii… 

imaginea e de aici: nidhisharma3286thinks.blogspot.com

Onești-brașov

Bună seara dragii moșului Gerilă. Pentru cei care nu au primit cadouri anul ăsta un mesaj scurt: "luați-vă gândul".
Revenim. Injinerul a fost la mumă-sa acasă nu de alta dar erau sărbătorile și așa e frumos: să fii cu familia. Printre picături de plictiseală cruntă s-a întâmplat totuși ceva frumos: întâlnirea oneștenilor care au ca obiectiv scormonirea mediului online: blog, tweetări și alte măgării de profil. Cu ocazia asta am cunoscut oameni noi super de treabă care mi-au făcut seara mai mult decât plăcută. Nu are rost să înșir nume se știu ei:).
În altă ordine de idei țin să menționez că în tot orașul cernobîlic nu am găsit un bar unde să beau ce e în poză (nu e poză că aplicația asta de cacao dă eroare la upload, mii de scuze) adică weiß bier:). Acum e bine, m-am liniștit sunt cu prietenii și beau o albă nefiltrată care mă gâdilă pe cilii din stomec.
Injineru vă dorește toate cele bune și să aveți bani de băutură până de revelion și după.
TCHUSS!!

- Posted using BlogPress from my iPhone

Location:Johan Goth,Braşov,Romania

Sărbători

Vă doresc să fiţi ca mine în poza asta adică fericiţi. Sărbători fericite dragilor şi un an mai productiv. Hai la muncă nu la întins mâna:)

La coafor

Ştiu că am promis că voi scrie despre cât de super mega ne mai întâlnit de tare a fost ultima şedinţă de muncă patriotică pe tărâmurile nemţeşti dar datorită unor dificultăţi tehnice la corason şi creier nu am reuşit. În schimb injinerul din capul meu mi-a propus o schimbare (sunt la vârsta la care-mi permit să le fac fără să-mi pese prea mult de consecinţe:) ). Şi uite aşa ajunge inji pe scaunul de la coafor. No vroiam şi eu ceva mai frensi trensi în cap şi n-am cutezat să merg la o simplă frizerie. Atmosferă interesantă din moment ce în salonul cu pricina erau vreo 8 femei (doamne şi domnişoare).
Începutul a fost cel puţin ciudat, domniţele vorbind despre ce vor face de crăciun şi anul nou: petreceri, planuri de... agăţat, feluri de mâncare, dansuri planificate pe mese. Totul până s-a ajuns la un cuvânt care a schimbat total situaţia..SOACRA. Încă nu pot să-mi dau seama de unde atâta antipatie faţă de o persoană:))) Ei cum să nu-mi dau seama când se pare că această persoană, soacra, ar fi elementul negativ dintr-o relaţie. Omul care se ia de bietele fete că nu-s ordonate, că nu gătesc cum trebuie, că nu muncesc destul, că nu-l mângâie pe prinţişor la ouă cum trebuie... etc:).
Fără să vreau am fost târât în discuţie şi s-a ajuns la ceva de genul:
1. Am soacră?
păi nu, dar de ce? am faţă de om ostenit şi făr' di vlagă?
2. La figurat am soacră?
:))) serios acum, da ştiam la ce se referă dar nu vroiam să mă invidieze pentru faptul că ea tocmai şi-o luase de la viitoarea soacră iar eu sunt liber
3. Ai grijă să stai cât mai mult fără soacră
e mai rea ca o vrăjitoare soacra asta:)) nu ştiu cum sunt altele dar maică-mea e de treabă... până la proba contrarie, muhahaha:))
4. Ce munceşti?
inginer, redactor, calculatorist uneori.. orice banu' să iasă.
Şi aşa mai departe că nici nu mai ţin minte ce s-a mai zis.
Idee de final: am o freză nouă şi o ciudată dorinţă de a mai merge acolo:) Începe să-mi placă cu doamnele la coafor:))
Sărbători liniştite vouă şi un an nou fără supărări:)
Vă salută injinerul direct de la muncă:))

Faţa care a înfuriat zăpada

Duminica (pe 19) am fost cu un prieten la schi în frumoasa Poiană Braşov. Bogdan (pretenul) este monitor ceea ce se traduce prin faptul că ştie să schieze. Injinerul şi-a format singur stilul de schiat pe baza instinctelor (timp de 3 sezoane). Din această combinaţie ciudată a ieşit dorinţa injinerului de a învăţa tehnici de schiere şi a lui Bogdan de a le explica. Ei, din punctul ăsta ceva nu a mai mers conform planului.
Pauză de înjurături: Copos să-ţi pice ce ai tu pe la jumate pentru că ţi se rupe de starea pârtiilor şi a serviciilor oferite. Am zis.
Am revenit în emisiune. Alături de noi îi avem pe Alex, Bogdan şi Pârtia.
Moderator: Alex spune-ne te rog de ce atâţia nervi doar ai fost la schi.
Alex: Păi cum dom'le să nu mă enervez? Au scumpit cartelele, pârtiile sunt la fel de nasoale şi pe deasupra mai era şi telecabina mare închisă.
M: Şi ce ai făcut?
A: Am mers pe jos cu clăparii în picioare de mi-au ieşit ochii din cap ca la melc. Bogdan poate confirma.
B: Aşa dom'le. Încă mă mai dor tibiile de la atâta mers.
M: Alex spune-ne, în continuare, ce ai făcut?
A: Am avut tupeu să urc în vârf de munte echipat cu faţa pe care o puteţi vedea în poză, căciula şi desigur ochelarii. Noroc cu ei până la urmă...
M: De ce zici asta?
A: Păi Bogdan era în spate şi-mi tot dădea sfaturi cum să schiez corect. Cu punctare şi coborâre şi ridicare de bazin, înclinări şi alte măgării. Singura problemă e că am încercat să fac asta pe o pârtie abruptă. Cum probabil ai bănuit zăpada se săturase deja de faţa mea aşa că a încercat să facă o glumiţă. În momentul în care am ridicat piciorul ca să iau o curbă, nesimţita m-a prins de picior ca să-mi pună piedică. În secunda doi eram pe spate cu capul în vale şi unul dintre schiuri venea vertiginos spre faţa mea.
M: Vai dar ce aţi făcut?
A: Am închis ochii şi am sperat că structura capului nu-mi va fi alterată prin deformare mecanică la rece. Noroc de ochelarii de broscoi pardon schi care sunt destul de mari şi-mi acoperă jumătate din faţă.
M: Bogdan ce făcea în acest timp?
B: Eu mă uitam cum se prăvăleşte berbecul şi încercam să-l încurajez că e normal să păţească aşa ceva. Dar să-l atace schiul dom'le?:)) N-am mai văzut aşa ceva.
M: iată doamnelor şi domnilor cum se poate să fii atacat doar pentru că faţa nu se integrează în mediu.
Este ora 22:00 şi din respect pentru ţară şi natură stingem luminile şi întrerupem emisia. Noapte bună!

Obiceiuri ciudate

În mod ciudat de fiecare dată când vin în Germania mi se întâmplă să păţesc ceva. Dacă ultima oara mi-am luat două amenzi acum am fost pedepsit de zeii naturii. Cum? Păi hai să vedem:
1. m-au ţinut la sol în aeroport de mi-au sărit ochii de plictiseală pentru că vezi dragă doamne la Frankfurt ninge. Păi şi ce? Cu atât mai bine putem ateriza prin alunecare. Poate nu aş fi fost atât de supărat dacă primeam dracului ceva de mâncare (normală). Aaa nu, compania aeriană ne-a dat un sandviş cu seminţe prin el de aveam impresia că mănânc nisip. Noroc de fetele care erau deja în Germania că ne-au aşteptat cu mâncare pentru că n-am întârziat decât 5 ore. Mulţumesc Cris şi Ana-Maria!
2. mă obligă să conduc ca un moş. La ăştia când ninge chiar dacă străzile lor arată ca ale noastre vara (sunt curate, incredibil de curate) toţi dar absolut toţi merg de parcă le-a înfipt cineva un morcov în cur şi nu vor să zdruncine maşina ca să nu le iasă. Pe autostradă 80-90 în zonă de 130 iar în oraş 30Km/h scurt, fără comentarii. Păi în Oneşti nu s-a inventat deszăpezirea şi cu toate astea tot merg oamenii cu maşinile.
3. îmi piere orice chef de a ieşi din casă. Frig şi umezeală e tot ce-ţi doreşti când vrei să faci o plimbare, să faci şi tu ca omul nişte poze, nu?
Cu toate astea am învăţat ceva:
1. în aeroport nu se fumează (nici măcar sub avion la adăpost de ninsoare)
2. în trafic mai bine stai calm că oricum nu rezolvi nimic
3. până la urmă te poţi bucura de orice tip de vreme dacă ai cu cine:)
Până data viitoare vă salut şi vă trimit la Bogdan care a pus azi pe al său blog nişte melodii senzaţionale.

Străinul

E fericit. Se gândeşte cât de bine se simte alături de nişte oameni care nu l-au mai văzut niciodată şi cu toate astea se poartă mai mult decât frumos cu el. Glumele curg dea valma în prea multe limbi ca să le mai înţeleagă iar băutura nu face nici ea excepţie. Crede că nu a mai văzut vreodată atâtea zâmbete la un loc iar unul dintre ele îi este adresat numai lui. Întinde mâna şi o atinge. Din nou zâmbet. O fi mai mult de atât? Nici el nu ştie. E fericit, chiar dacă se simte totuşi un străin…