Primăvară, unde eşti?

Nu credeam că voi ajunge să zic asta: unde naiba e primăvara aia plină de miresme şi zile însorite cu iz de viaţă crudă?

Lucrurile ieftine sunt de căcat

De ceva vreme sunt într-o dispută continuă cu părinţii încercând să le explic de ce nu trebuie să dea bani pe lucruri ieftine şi slabe din punct de vedere calitativ.

Tăbă - acum într-o cafetecă de lângă tine

Dacă din întâmplare sunteţi în Braşov şi ajungeţi la Cafeteca intraţi preţ de câteva minute şi întrebaţi de Marius.

Comerţ românesc

 

După episodul sângeros petrecut anul trecut ce a avut ca urmări trecerea în nefiinţă prin furt calificat a bicicletei mele m-am decis că e cazul să-mi iau alta.

Microbii atacă

În momentul în care scriu aceste rânduri se desfăşoară o campanie interesantă din partea Domestos. E adresată copiilor şi-şi propune să îi atenţioneze asupra pericolelor la care se expun dacă intră în contact cu microbii.

Dumnezeu doarme :))

Ora 5, supă de roşii şi, în lipsă de altceva, ştirile de pe protv, o sursă continuă de elemente amuzante. Ştirea suna cam aşa:
„În Bacău (da ştiu, iar Moldova:)) nişte hoţi au furat clopotul dintr-o biserică veche de bla bla bla. Enoriaşii sunt stupefiaţi”.
Ultima propoziţie m-a amuzat teribil. Păi de ce sunt stupefiaţi? Luară stupefiante de tristeţe? Deja îl văd pe nea caisă în sutană cum sună la 0745321GOD...:
„Alo? Doamne, m-auzi?” plescăit de fălci....
„Da coaie, spune repede că îmi făceam somnul de amiază”
„Păi, mai ştii super biserica unde îţi cântam în fiecare dimineaţă după ce pupam lemnele pictate incorect?”
„Da mă, ce s-a întâmplat?”
„Credeam că ştii tot doamne, anyway, nişte bulangii au ciordit clopotu' ca să-l vândă la fier vechi”
„Ai să-mi bag.. şi ai sunat la miliţie?”
„Da doamne da ăştia e proşti, mă gândeam că... tot eşti tu mare şi tare, nu vrei să-i distrugi tu?”
„Bă, nu ştiu ce să zic, hai că poate fac ceva pentru voi”
În tot acest timp la 10Km depărtare la remat
„Haoleo şăfu, cât dai pă chestia asta sunătoare din fier?”
„10 lei”
„Păi de ce?”
„M-a sunat dumnezeu şi mi-a zis să nu vă dau mai mult ca să nu vă bucuraţi de furt”
„Ok, o vodkă, două tot cumpăr de ei, dă 10 lei şi hai să batem palma”

Aştept ştirea în care enoriaşii dau un party monstru cu gang bang şi alte măgării că şi-au tras clopot nou... Mi-e silă de idioţi, mai ales dacă au impresia că în „casa domnului” nu se poate întâmpla nimic rău.
Săptămână uşoară vouă.

Poza e de aici

când mă apucă, mă apucă

Nu ştiu de ce dar ieri m-a pălit aşa un dor să mă joc ceva vechi. După câteva căutări în dreapta şi stânga pe internet am reuşit să dau de un joculeţ care, pe lângă că mi-a plăcut, mai şi eram bun la el. Se numeşte Revolt şi este cu maşinuţe cu telecomandă. Cred că am petrecut cel puţin o oră în faţa lui. M-a amuzat, mi-a adus aminte de perioada când mergeam la sălile de jocuri cu prietenii. Mi-a adus aminte de ceva de demult de perioada în care mă durea la bască de tot şi de toate, de vremurile când nu trebuia să mă gândesc la ce pun în farfurie seara, sau dacă mai am cafea pentru dimineaţă. La orele petrecute cu prietenii afară jucând tot felul de jocuri mai mult sau mai puţin stupide în care se trişa de cele mai multe ori şi ajungeam să ne supărăm unii de alţii. Parcă văd şi acum maşinile din tablă ieftină pe care scriam cu oja bunicii POLICE şi traseele de nisip pe care le construiam în spatele blocului. Trecut-au anii şi nimeni nu mai pune un ban sub foaie şi trece cu creionul pe deasupra ca să se imprime imaginea. Cu toate astea nu m-am putut abţine şi am mâzgâlit o foaie pentru toţi anii frumoşi care au trecut. Ştiu sigur că nu sunt singurul care priveşte uneori înapoi şi-şi aduce aminte de momentele petrecute în copilărie. Vouă de ce vă este dor?

In the middle of nowhere with 1% of battery

Ce se întâmplă când te încrezi prea mult în tehnologie şi mai ai şi darul de a uita lucruri acasă?

Păi simplu, ajungi în altă parte decât ţi-ai propus eventual cu foarte puţină baterie la iPhone sau deloc. Asta pentru că  nu-l ţine bateria decât dacă nu-l foloseşti. Soft-ul de navigaţie nu îţi spune: „băi berbecule, vezi că nu ţi-ai luat încărcător!” ci doar papă bateria. Şi de aici încep problemele.

Am fost în situaţia în care la 1% din baterie eram pe o stradă mărginită de întuneric şi maşini. Semnele nu indicau nimic iar iPhone-ul s-a curăţat lăsându-mă doar cu semnele de pe autostradă care, sincer, nu-mi ziceau nimic de locaţia la care vroiam să ajung. Poftim cultură.

No, dragilor, dacă aveţi telefoane „şmechere” care sug bateria cum suge alcoolicul Săniuţa, luaţi-vă măcar o baterie extra.